Incerc sa ma joc de-a avionul cu Miriam. Intind bratele (atent cat sa nu dau ceva jos de pe pereti) si fac din gura ca aeroplanul / elicopterul sau orice altceva care zboara. Imi caut cu greu locul de aterizare prin camera, pentru ca apoi, survoland patutul micutei, sa incerc o aterizare fortata incercand sa o fac sa rada, gadiland-o usor.
Esec total. Nu cu aterizarea, ci cu efortul de a o face sa zambeasca. Ma priveste mirata si confuza de ce ma port asa ciudat cu ea, sau poate intrebandu-se ce obiect straniu si inspaimantator incerc eu sa descriu prin gesturile mele largi. Ma simt prost si... cam depasit de situatie. Vreau cu orice chip sa smulg un zambet de pe fata ei, dar se pare ca nu mi-am downloadat cele mai recente trucuri de clovn de pe internet.
Intr-un final, probabil amuzandu-se de descurajarea care s-a abatut asupra mea, imi tranteste un zambet scump, care apare ca un curcubeu dupa o ploaie zdravana. Asa, din senin.
Esec total. Nu cu aterizarea, ci cu efortul de a o face sa zambeasca. Ma priveste mirata si confuza de ce ma port asa ciudat cu ea, sau poate intrebandu-se ce obiect straniu si inspaimantator incerc eu sa descriu prin gesturile mele largi. Ma simt prost si... cam depasit de situatie. Vreau cu orice chip sa smulg un zambet de pe fata ei, dar se pare ca nu mi-am downloadat cele mai recente trucuri de clovn de pe internet.
Intr-un final, probabil amuzandu-se de descurajarea care s-a abatut asupra mea, imi tranteste un zambet scump, care apare ca un curcubeu dupa o ploaie zdravana. Asa, din senin.
2 COMENTARII:
Super. Imi place stilul tau. Pe cand ne tirmiti un articol pentru Fitz?
cam acelasi lucru te intreb si eu k si miriam:P NIMIC nu se compara cu surasul unui copil, cu imbratisarea lui, cu jocul lui plin de bucurie!!
Trimiteți un comentariu