2008, an de vis. Sau, poate mai bine zis, de nevisat, de neinchipuit. Imi aduc aminte ca, pe cand eram pusti, am citit o carte SF care cuprindea in titlu anul 2001. Vezi bine, anul 2001 era vazut ca un pas intr-o noua lume, cu totul nebuna. O fi asa sau nu, nu mai comentez...
Un an nou, un post nou. Cel mai proaspat pe anul acesta. Am stat acasa de Anul Nou, impreuna cu sotia, pentru a petrece impreuna ultimul revelion in doi, tinand cont ca, cu ajutorul Domnului, la anul vom sarbatori revelionul cu Miriam :) Domnul s-o tina in paza Lui, abia o asteptam, sa-i spunem bun venit in familia noastra!
Am urcat pe bloc pentru a filma artificiile de la miezul noptii. Nu pot spune ca nu m-a trecut nici un fior, ciudat, de teama parca... ajungeau artificiile cu putin mai sus de etajul 10 unde eram eu. Bucurestiul tot, luminat de grozaviile astea, iar masinile parcate pe strazi tipand intr-una, ca de moarte. Masini ale politiei, au inceput si ele sa faca galagie dupa nu stiu ce infractori, probabil, asa, ca la inceput de an. Un inceput de an interesant, pentru fiecare in parte... uite, inca vreo doua masini de politie grabite in aceeasi directie, printre blocurile din Berceni.
Ma intrebam, acolo sus pe bloc, daca Dumnezeu tot nu are rau de inaltime, cum vede el toate luminile si zgomotul pe care il fac pamantenii, cu ocazia trecerii intr-un nou an. S-a bucurat oare de bucuria oamenilor? Oare ce amintiri i-au ramas de cand a fost pamantean, cu privire la obiceriurile oamenilor de An Nou? I-o fi dor de noi? Ii lipsim, cu ciudateniile noastre? Ce sentimente retraieste Dumnezeu, in trupul Sau de carne?
Sau poate a ramas pe ganduri, trist, cu lacrimi siroindu-i pe obraji...
Un an nou, un post nou. Cel mai proaspat pe anul acesta. Am stat acasa de Anul Nou, impreuna cu sotia, pentru a petrece impreuna ultimul revelion in doi, tinand cont ca, cu ajutorul Domnului, la anul vom sarbatori revelionul cu Miriam :) Domnul s-o tina in paza Lui, abia o asteptam, sa-i spunem bun venit in familia noastra!
Am urcat pe bloc pentru a filma artificiile de la miezul noptii. Nu pot spune ca nu m-a trecut nici un fior, ciudat, de teama parca... ajungeau artificiile cu putin mai sus de etajul 10 unde eram eu. Bucurestiul tot, luminat de grozaviile astea, iar masinile parcate pe strazi tipand intr-una, ca de moarte. Masini ale politiei, au inceput si ele sa faca galagie dupa nu stiu ce infractori, probabil, asa, ca la inceput de an. Un inceput de an interesant, pentru fiecare in parte... uite, inca vreo doua masini de politie grabite in aceeasi directie, printre blocurile din Berceni.
Ma intrebam, acolo sus pe bloc, daca Dumnezeu tot nu are rau de inaltime, cum vede el toate luminile si zgomotul pe care il fac pamantenii, cu ocazia trecerii intr-un nou an. S-a bucurat oare de bucuria oamenilor? Oare ce amintiri i-au ramas de cand a fost pamantean, cu privire la obiceriurile oamenilor de An Nou? I-o fi dor de noi? Ii lipsim, cu ciudateniile noastre? Ce sentimente retraieste Dumnezeu, in trupul Sau de carne?
Sau poate a ramas pe ganduri, trist, cu lacrimi siroindu-i pe obraji...
4 COMENTARII:
wow...sunt grele intrebarile care le pui. Pe Miriam o asteptam cu totii!! Abea astept sa o vad...sa vad cu cine seamana:P. Cat despre galagia de la 12 noaptea...nici sarbatorile de atunci nu erau prea linistite!! Nu cred ca s-a ajuns pana aici...pana unde am ajuns noi in zilele de azi. Cred ca Dumnezeu s-a si bucurat de bucuria noastra dar cred ca a si plans. Bucurat ca o mai trecut un an si se apropie revenirea Lui, bucurat ca pe unii din noi ne-a gasit gandindu-ne la El in aceste momente, bucurat ca suntem gata sa incepem un an nou de mana cu El, bucurat ca am tras linie si am cantarit anul trecut dar am si stabilit tinte pentru noul an...si plans ca multi in aceasta lume nu se gandeau la El ci la ce petrecere frumoasa urmeaza, plans ca noi nu-L lasam sa lucreze in noi la maxim, plans ca de multe ori suntem neascultatori...cred ca lui Dumnezeu Ii este dor de noi si cred ca si El asteapta la fel de mult revenirea pe nori si momentul cand voi fi iar cu El. Foarte bune intrebarile care le-ai ridicat si pe toti ar trebui sa ne puna pe ganduri!! Ce e de facut?....
Buna !
Numele meu este Lucaci Florin Corneliu si reprezint echipa "Isus Te Iubeste" de pe blogul http://isusteiubeste.blogspot.com si as dorii daca puteti sa ne adaugati in lista voastra de prieteni, asteptam sa ne confirmati daca sunteti de acord cu acest schimb de linkuri. Daca sunteti de acord, scriti-ne un e-mail la adresa cococatfish@yahoo.com cu adresa siteului si numele sub care sa fie trecut in lista noastra de prieteni.
Multumim !
Echipa: Isus Te Iubeste
P.S. Asteptam un raspuns sau o confirmare.
Nu cred ca Dumnezeu are rau de inaltime.. am fost pe London Eye si cu avionul destul de sus ca sa vad ca si acolo, la inaltime, lucrurile sunt la locul lor.. poate chiar mai echilibrate, mai in ordine.. Oamenii misuna aici jos parca ca si niste furnici care nu stiu incotro alearga.. Dumnezeu stie toate lucrurile insa, si cunoaste calea fiecaruia.. Am cantat un cantec zilele trecute la o biserica din Londra, spunea "Lord, have your way in me".. mi-a placut..
Ma bucur ca v-ati oprit la "Miriam", chiar nu mergea propunerea mea..? :P
Dar.. in alergarea lor, oamenii.. asa pierduti parca in zbuciumul vietii.. cand vre-unul dintre ei ridica doar privirea spre cer, ispititi de ideea de a cere ajutor, Dumnezeu abia asteapta sa se implice..
Miriam...ce frumos! m-am uitat evident sa vad ce inseamna, nu va mai scriu, pentru ca probabil stiti.
m-am rugat pentru un nume deosebit -ca sa evit folosirea lui "special", prea uzata parca- si uite ca Dumnezeu a raspuns.
Mie imi place mult ideea ca lui Dumnezeu ii este dor de noi; ii reflecta sensibilitatea si dragostea altruista. Imi place cum spune Iov sau unul dintre cei trei prieteni ai lui..."ti-ar fi dor de faptura mainilor Tale". Asa este EL fata de niste "pareri de cenusa" (tot din Iov) cum suntem noi.
va doresc un an plin de har, de charis, de Cel a carui dragoste acopera totul, crede totul, nadajduieste totul!
cu drag -de voi- ana
Trimiteți un comentariu