"Un' te duci tu, surioara?
Ia, ma duc si eu la moara,
Si-s grabita, si-s grabita
Ca mi-i casa ne-ngrijita,
Si mi-s rufele la soare,
Si copiii cer mancare
[...]
Nu, la noi in musuroi
Nu e timp pentru zabava!
Ca de n-am fi de isprava,
Ar fi vai si-amar de noi!"
Hai sa fim seriosi:) Nu harnicia ne face sa ne calcam in picioare unii pe altii in mijloacele de transport in comun, zoriti de parca murim maine si trebuie neaparat sa ajungem, asa de pasionati, nu stiu unde. De fapt, oricat ne-am trudi, mai devreme sau mai tarziu tot ne plangem ca e "vai si-amar de noi", si tocmai lucrul acesta demonstreaza ca ne zorim pentru lucruri de nimic, iar cele importante raman nefacute.
Si apropos de sintagma "mijloc de transport in comun" - am ramas tot comunisti. Mergem in comun, dar pana la urma, prea putin ne pasa de cei cu care, dimpreuna, respiram aerul inchis din interior, la care contribuim cu totii, in comun. "Am dreptul, pentru ca am platit biletul!", asa ca pot calca in picioare pe cine vreau, si ne inabusim unii pe altii acolo, ca in drum spre lagar.
Si uite-asa se face ca, atunci cand se inchid usile autobuzului in spatele nostru, de vina sunt cei care nu vor sa inainteze de pe scara, nu noi care am plecat tarziu de acasa si nicidecum nu ne mai putem permite sa asteptam urmatorul autobuz. Ca sa vezi. Si-asa incepe cearta.
Concluzia? Am luat decizia de a pleca intotdeauna de acasa mai devreme cu 10-15 minute decat cum plec de obicei, pentru a nu ma mai teme ca intarzii, pentru a nu mai inghionti oameni, pentru a nu mai alerga cu sufletul la gura. Vreau ca Bucurestiul sa nu-si faca loc si in sufletul meu. Vreau doar sa ma Bucur.
Ia, ma duc si eu la moara,
Si-s grabita, si-s grabita
Ca mi-i casa ne-ngrijita,
Si mi-s rufele la soare,
Si copiii cer mancare
[...]
Nu, la noi in musuroi
Nu e timp pentru zabava!
Ca de n-am fi de isprava,
Ar fi vai si-amar de noi!"
Hai sa fim seriosi:) Nu harnicia ne face sa ne calcam in picioare unii pe altii in mijloacele de transport in comun, zoriti de parca murim maine si trebuie neaparat sa ajungem, asa de pasionati, nu stiu unde. De fapt, oricat ne-am trudi, mai devreme sau mai tarziu tot ne plangem ca e "vai si-amar de noi", si tocmai lucrul acesta demonstreaza ca ne zorim pentru lucruri de nimic, iar cele importante raman nefacute.
Si apropos de sintagma "mijloc de transport in comun" - am ramas tot comunisti. Mergem in comun, dar pana la urma, prea putin ne pasa de cei cu care, dimpreuna, respiram aerul inchis din interior, la care contribuim cu totii, in comun. "Am dreptul, pentru ca am platit biletul!", asa ca pot calca in picioare pe cine vreau, si ne inabusim unii pe altii acolo, ca in drum spre lagar.
Si uite-asa se face ca, atunci cand se inchid usile autobuzului in spatele nostru, de vina sunt cei care nu vor sa inainteze de pe scara, nu noi care am plecat tarziu de acasa si nicidecum nu ne mai putem permite sa asteptam urmatorul autobuz. Ca sa vezi. Si-asa incepe cearta.
Concluzia? Am luat decizia de a pleca intotdeauna de acasa mai devreme cu 10-15 minute decat cum plec de obicei, pentru a nu ma mai teme ca intarzii, pentru a nu mai inghionti oameni, pentru a nu mai alerga cu sufletul la gura. Vreau ca Bucurestiul sa nu-si faca loc si in sufletul meu. Vreau doar sa ma Bucur.
3 COMENTARII:
auzi...tu te lauzi ca pleci cu 10-15 minute inainte...stii cum este sa pleci cu 2 ore inainte desi drumul ala in mod normal il faci in 45 minute? Berceni nu este asa de aglomerat ca Colentina.Bucuresti este mai aglomerat ca niciodata si nimanui nu-i pasa decat de problemele lui si de ce are el de facut...ok, asta este problema. Care este rezolvarea?
Eu am intampinat o problema, si mi-am gasit o rezolvare, dupa cum scriam in acest articol, dar nu sunt sigur ca inteleg care este problema la care astepti tu rezolvare. Faptul ca este Colentina mai aglomerata decat alta parte a Bucurestiului? Probabil edilii Capitalei ar fi mai in masura sa-ti dea un raspuns la problema asta; in ce ma priveste, iti sugerez acelasi principiu, daca esti gata sa platesti pretul pentru a avea o calatorie prin Bucuresti fara stres: sa consideri singura timpul de care ai nevoie pentru a ajunge intr-un ritm lejer la destinatie...
In rest, fii binecuvantata, in asa fel incat sa fii o binecuvantare! Sa ai o seara placuta!
nu...problema mea era ca desi evem parte de un Bucuresti foarte aglomerat, adica foarte multi oameni, fiecaruia ii pasa de problemele lui si nicidecum de celalalt...la asta caut rezolvare in ceea ce ma priveste...sunt sigura k tb sa-mi pese mai mult de ceilalti...dar cum sa faci asta?
Trimiteți un comentariu