Curatenia de toamna?

Tot asa cum "A trecut intai o boare/ Pe de-asupra viilor/ Si-a furat de prin ponoare/ Puful papadiilor", tot asa am impresia ca ma trece si pe mine uneori un fior poetic, si, legat de curatenie, ma intreb, unde-mi place sa privesc frunzele nuantate in tomnatecele culori, in pomi - inainte de a cadea? Sau dupa ce au cazut, si uscate, imi place sa le alerg in fuga pasilor mei? Un lucru e clar, nu-mi place sa vad gramezile de frunze arzand, invaluite in acel fum inecacios, adunate de acei oameni "rai" care le aduna cu maturile lor hade si meschine. Dar ei probabil fac ce trebuie sa faca. Eu doar astept primavara, ca pomii sa rodeasca alte frunze pentru mine, asteptandu-le culorile, caderea, fosnetul, jocul, bucuria. Iubesc pomii, si pe cei care ii ingrijesc sa ramana vii, curatati, mereu proaspeti, pentru desfatarea ochiului meu. In El, tot ce este-mi apartine.

Franturi de ganduri, care nu vor sa spuna nimic.